Fanii simulatoarelor auto au aflat fără îndoială de ultima ispravă a programatorilor de la Codemasters. Restul care citiți abia acum, stați liniștiți, nu ați pierdut absolut nimic. Zilele acestea am trăit o experiență traumatizantă, torturat fiind de un joc sub-mediocru, realizat parcă de corijenții clasei a X-a de informatică . Așa cum scrie în titlu, este vorba de Formula 1 2011, cu mențiunea că articolul face referire la versiunea pentru PC-uri.
Nu am încercat F1 2011 pe console, probabil că acolo lucrurile stau mai bine. Până la urmă, orice prostioară are farmecul ei când rulează pe Xbox, Playstation și mai cu seamă pe Wii. Pe PC însă, lucrurile sunt sumbre și se vede clar că dezvoltatorii de jocuri nu prea mai dau doi bani pe această platformă. La fel de adevărat este că nici utilizatorii nu dau doi bani, preferând să pirateze. Dar să lăsăm la o parte acest subiect delicat și să trecem la obiect.
Formula 1 2011 atrage prin publicitate, fiind prezentat drept urmașul lui F1 2010, un titlu distins cu premiul BAFTA la categoria „Sports”. Urmează apoi o înșiruire de tehnologii care cică ne vor oferi o autenticitate nemaîntâlnită a curselor. Iar cireașa de pe tort, licența completă, ne aduce pe monitor toate circuitele și toți constructorii și piloții aliniați la startul sezonului de anul acesta.
Pentru cine nu știe, iată echipele și piloții Marelui Circ.
Așadar, nume grele și nume mai puțin cunoscute, constructori consacrați, dar și constructori care vor să se afirme. Important este că, iată, în Formula 1 2011, 24 de bolizi sunt gata să mânânce asfaltul cel mai fin. Și ghiciți ce? Noi cu mânuțele noastre îi vom controla. Putem alege trei moduri de joc mari și late. Avem așa:
Career – sezonul cap-coadă, așa cum se desfășoară în realitate. Calendarul complet, cu datele oficiale, totul ca la carte, mai puțin faptul că tu vei substitui unul dintre piloții adevărați. Programarea curselor și restul detaliilor le vezi pe un laptop amplasat într-o rulotă și tot de acolo îți poți alege casca. Durata unei curse poate fi de trei ture, 20%, 50% sau toate cele 58 de ture.
Grand Prix – alegi ce traseu dorești și câte curse vrei să parcurgi una după alta. Și aici ai posibilitatea să stabilești lungimea cursei la o tură, trei, un sfert de cursă, jumătate sau toată.
Multiplayer – modul multiplayer permite confruntarea inclusiv în split-screen, pe lângă deja binecunoscuta competiție între internauți. O noutate care merită menționată este posibilitatea de a juca în aceeași echipă cu un prieten și lupta pentru câștigarea titlului la constructori. Multiplayer-ul permite un număr de maximum 16 jucători umani, restul de 8 sunt controlați de calculator.
Indiferent de modul de joc ales, înainte de începerea cursei putem ajusta setările pentru monopost. Acestea sunt avansate și cuprind elemente ce țin de aerodinamică, frâne, balans, suspensii, transmisie, motor și aliniament. Să nu uităm de pneuri, foarte importante în economia cursei. Iar cum vremea este schimbătoare, sunt mari șanse să facem o oprire la stand-uri pentru a le alege pe cele potrivite. Partea pozitivă și realistă a jocului se oprește din păcate aici.
Odată începută cursa, te vei lovi de fizica „extraterestră” a obiectelor. Ciocnirile, indiferent de viteză, se petrec fără un impact violent, de parcă mașinile ar fi din carton și în stare de imponderabilitate.
Atmosfera din joc este una plată, mohorâtă, plictisitoare – trebuie să fii masochist ca să reziști măcar un sfert de cursă, nu zic toată. Circuitul și decorurile exterioare sunt simplist desenate și fără detalii, te simți de parcă participi la ultimul sezon înainte de faliment.
Muzica își aduce și ea contribuția la o experiență total negativă, iritându-ne cu niște ritmuri obosite ce ne aduc aminte de Technotronic.
Camerele îți dezvăluie un monopost hilar, decupat din desenele animate cu Muttley (Wacky Races). Unghiurile de vizualizare sunt groaznice, singurul cât de cât acceptabil se obține dacă alegi camera din monopost, de deasupra capului pilotului.
Controlul monopostului se face extrem de greu dacă folosești tastatura, doar pe nivelul „Easy” poți spera la un loc pe podium. Dar pe „Easy” mașina rulează cam de capul ei, deci implicarea ta este aproape nulă. Dacă ai cât de cât experiență în șofat la calculator, un volan de Formula 1 sau măcar un gamepad vor mai șterge din gustul amar pe care ți-l lasă acest joc.
Pentru ca tacâmul să fie complet, timpul de încărcare până începe cursa propriu-zisă este de peste un minut, chiar și pe sistemele performante ce depășesc cerințele hardware recomandate. În plus, ai de așteptat destul și la trecerile intermediare – din meniu către stand-uri și mai departe către cursă. După încheierea cursei, ai iarăși de așteptat până la revenirea în meniu. Acest lucru este cu atât mai frustrant când vrei să faci o cursă rapidă de o tură. Cumulat, timpul de așteptare îl depășește practic pe cel de joc.
Singurul lucru cu adevărat reușit și care îți aduce zâmbetul pe buze este procesul de dezinstalare. Am sărbătorit cu bere fără alcool eliberarea a 10 GB de spațiu pe hard-disk, 10 GB ocupați de un joc care, în mod normal, trebuia să intre pe o dischetă.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER